Profesia de dascăl-meserie sau vocaţie?

                         Învăţătorul...cîtă înţelepciune şi cîtă meditaţie.
    Rege şi filosof, înger şi sclav, aristocrat şi creştin, muză şi zeu.


       În spatele fiecărui om,bogat sau sărac,celebru sau nu, se află un dascăl .Iar primul dascăl
  care ne sculptează caracterul şi sufletul este,neîndoielnic, învăţătorul.
       Meseria de dascăl este o vocaţie cu care te naşti şi de cele mai multe ori nu este de loc  
   întîmplătoare.
       Meseria de profesor este o frumoasă profesie,care nu seamănă cu nici o alta.Este aspră şi plăcută,
   umilă şi mîndră,exigentă şi liberă, o meserie în care medoicritatea nu este permisă,o meserie care
  epuizează şi  înviorează,ingrată şi plină de farmec deopotrivă.
       Puţine profesiuni cer atîta competenţă,dăruire şi umanism precum cea de învăţător,pentru că
  doar în cîteva se lucreză cu un material atît de preţios, de complicat şi de sensibil precum omul
  în devenire.
       Meseria de profesor nu se găseşte între cele mai solicitate, dar nici între cele evitate.Profesiunea
  intelectuală, respectată,nu distribuie deţinătorului putere, influienţă sau venituri superioare.Dar
  conferă prestigiu şi satisfacţii, vocaţia fiind considerată unul din motivele de bază în alegerea
  acestei profesii.
      Principala calitate a unui cadru didactic este vocaţia pedagogică,exprimată în a te simţi
  chemat, ales pentru această sarcină şi apt pentru a o îndeplini..Vocaţiei pedagogice îi sunt
  caracteristice trei elemente:iubirea pedagogică,credinţa în valorile sociale şi culturale şi
  conştiinţa responsabilităţii.